“Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”.
“Viitorul emergent nu e predestinat, el reprezintă deznodământul hotărârilor pe care le luăm în prezent. Încă de pe acuma putem face paşi inteligenţi spre a ne recâştiga controlul asupra destinului nostru scăpat din mână”. 
Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro.
Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii.
Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu, este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobal, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun”care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile (“sustainable development”):
Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile. Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro “Summit-ul Pamantului”, la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor massive. De asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile, Agenda 21.
La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila.
Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii.
Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu, este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobal, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun”care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile (“sustainable development”):
Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile. Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro “Summit-ul Pamantului”, la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor massive. De asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile, Agenda 21.
La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila.
1)APA
Apa, substanta care intretine viata pe Pamant, cu calitatile ei benefice si malefice, reprezinta o preocupare majora, continua, la nivel global.Unii cercetatori sunt de parere ca disparitia oamenilor de pe Pamant ar putea fi cauzata de lipsa apei potabile sau de inundatii catastrofale, inaintea altor factori destructivi, 
ca penuria de alimente (foamea) sau bolile contagioase.Apa este cuprinsa in diferite proportii in plante si animale care traiesc in diferite medii ecologice. In corpul omenesc, apa reprezinta 70% din volumul sau, numai 30% reprezinta substantele minerale. In natura, dupa cum este bine cunoscut, apa se prezinta sub forma lichida, solida si de vapori. Greu de conceput este faptul ca desi 2/3 din globul terestru este acoperit de apa (mari, oceane, fluvii, lacuri), omenirea trece printr-o criza de apa potabila, care se accentueaza continuu. Desi are o formula simpla, o molecula de apa fiind formata din doi atomi de hidrogen si unul de oxigen, legaturile si comportamentul sau in bios pun probleme care inca nu si-au gasit dezlegarea.In Uniunea Europeana apa este definita ca un sistem complex, ca un factor social important in relatia om-natura, care trebuie gestionata prin metode stiintifice, tehnice si politice. Se preconizeaza crearea unor unitati administrative teritoriale ca factor de decizie in utilizarea apei.Ca factor economic, apa potabila si industriala are valoarea si caracteristicile de marfa, avand pretul de 2 - 3 euro/m3, suma care variaza in functie de procesele de epurare industriale utilizate.S-a constatat o greseala grava in utilizarea apelor. Astfel, apele subterane avand calitati potabile au fost intrebuintate in industrie, iar cele de suprafata pentru populatie, dupa ce au trecut prin statiile de purificare. In acest sens sunt necesare masuri imediate pentru remedierea situatiei.In Romania, 11 milioane de locuitori (45% din populatie) consuma apa din puturi, ale carei calitati organoleptice nu sunt cunoscute prin analize de laborator. In localitatile romanesti de pe malul Dunarii nu exista nici o statie de epurarea apei. Se poate concluziona ca la noi nu exista o preocupare pentru calitatea apei, o cultura a apei. Apa din fantani contine de regula azotati, proveniti de la ingrasaminte, in multe cazuri nu se respecta perimetrul de protectie fata de haznale, iar in regiunile petroliere, apa din fantani este poluata cu hidrocarburi. In urma inundatiilor, apa este poluata si nu poate fi consumata. Nici in orase locuitorii nu consuma apa de calitate.Printre negocierile de aderare la Uniunea Europeana se cere si rezolvarea problemei apei potabile prin organizarea epurarii apelor pe cale mecanica sau biologica.In UE a fost introdus termenul "Corpuri de apa", care se refera la rauri, lacuri, fluvii, iar sursele de apa sunt clasificate dupa calitate pe trei categorii; in categoria 1 intra sursele de apa potabila.Henri Coanda, celebrul inginer inventator, printre multiple preocupari, s-a ocupat si de relatia om-apa si a spus: "Omul este bine sa ramana acolo unde a baut apa pentru prima data in viata", idee care poate fi interpretata, dar se pare ca reprezinta o concluzie a unor cercetari stiintifice. O ipoteza recenta presupune ca viata pe Pamant a fost adusa de undeva din spatiul cosmic, intr-o picatura de apa transportata de un meteorit.
ca penuria de alimente (foamea) sau bolile contagioase.Apa este cuprinsa in diferite proportii in plante si animale care traiesc in diferite medii ecologice. In corpul omenesc, apa reprezinta 70% din volumul sau, numai 30% reprezinta substantele minerale. In natura, dupa cum este bine cunoscut, apa se prezinta sub forma lichida, solida si de vapori. Greu de conceput este faptul ca desi 2/3 din globul terestru este acoperit de apa (mari, oceane, fluvii, lacuri), omenirea trece printr-o criza de apa potabila, care se accentueaza continuu. Desi are o formula simpla, o molecula de apa fiind formata din doi atomi de hidrogen si unul de oxigen, legaturile si comportamentul sau in bios pun probleme care inca nu si-au gasit dezlegarea.In Uniunea Europeana apa este definita ca un sistem complex, ca un factor social important in relatia om-natura, care trebuie gestionata prin metode stiintifice, tehnice si politice. Se preconizeaza crearea unor unitati administrative teritoriale ca factor de decizie in utilizarea apei.Ca factor economic, apa potabila si industriala are valoarea si caracteristicile de marfa, avand pretul de 2 - 3 euro/m3, suma care variaza in functie de procesele de epurare industriale utilizate.S-a constatat o greseala grava in utilizarea apelor. Astfel, apele subterane avand calitati potabile au fost intrebuintate in industrie, iar cele de suprafata pentru populatie, dupa ce au trecut prin statiile de purificare. In acest sens sunt necesare masuri imediate pentru remedierea situatiei.In Romania, 11 milioane de locuitori (45% din populatie) consuma apa din puturi, ale carei calitati organoleptice nu sunt cunoscute prin analize de laborator. In localitatile romanesti de pe malul Dunarii nu exista nici o statie de epurarea apei. Se poate concluziona ca la noi nu exista o preocupare pentru calitatea apei, o cultura a apei. Apa din fantani contine de regula azotati, proveniti de la ingrasaminte, in multe cazuri nu se respecta perimetrul de protectie fata de haznale, iar in regiunile petroliere, apa din fantani este poluata cu hidrocarburi. In urma inundatiilor, apa este poluata si nu poate fi consumata. Nici in orase locuitorii nu consuma apa de calitate.Printre negocierile de aderare la Uniunea Europeana se cere si rezolvarea problemei apei potabile prin organizarea epurarii apelor pe cale mecanica sau biologica.In UE a fost introdus termenul "Corpuri de apa", care se refera la rauri, lacuri, fluvii, iar sursele de apa sunt clasificate dupa calitate pe trei categorii; in categoria 1 intra sursele de apa potabila.Henri Coanda, celebrul inginer inventator, printre multiple preocupari, s-a ocupat si de relatia om-apa si a spus: "Omul este bine sa ramana acolo unde a baut apa pentru prima data in viata", idee care poate fi interpretata, dar se pare ca reprezinta o concluzie a unor cercetari stiintifice. O ipoteza recenta presupune ca viata pe Pamant a fost adusa de undeva din spatiul cosmic, intr-o picatura de apa transportata de un meteorit.
2)AERUL
Una dintre cele mai importante resurse naturale ale pamantului este atmosfera sa. Atmosfera contine aer, fara de care plantele si animalele nu ar putea supr
avietui, gaze de sera care mentin planeta calda, realizand o temperatura medie globala peste temperatura de inghet si permitand apei sa existe sub forma lichida, o conditie necesara pentru majoritatea formelor de viata. Pentru ca umanitatea sa protejeze si sa conserve pentru generatiile viitoare aceasta resursa naturala unica, precum si alte ecosisteme, trebuie luata in considerare problema poluarii aerului, cu efecte majore la nivel local si global. In prezent exista patru directii majore in ceea ce priveste poluarea aerului: calitatea aerului, ploile acide, incalzirea globala si subtierea stratului de ozon.Epuizarea stratului de ozon este accelerata de emisiile de CFC din tuburile de spray, din echipamente de racire sau de aer conditionat, prin producerea si arderea materialelor plastice, extinctoare, solventi, sprayuri de curatire, adezivi si aerosoluri.Vaporii de apa purtati in atmosfera, prin ridicarea curentilor de convectie, transporta cantitati mari de energie si au un rol important in redistribuirea caldurii de la altitudini mai joase la cele mai ridicate si din oceane in masa de pamant continentala. Cand aerul umed se ridica, acesta se raspandeste datorita presiunii joase, la altitudini ridicate, si apoi se raceste. Daca nucleele de condensare sunt prezente sau daca temperatura este destul de scazuta, apa se va condensa pentru a forma picaturi de apa sau cristale de gheata si astfel se formeaza precipitatiile. Elibera
rea caldurii latente face ca aerul sa se ridice mai sus, sa se raceasca mai mult si sa piarda mai multi vapori de apa. Ridicarea, raspandirea aerului creeaza o zona de presiune mai ridicata in varful coloanei de convectie.Aerul iese din zona de presiune ridicata si se indreapta catre zonele de presiune scazuta, unde aerul rece si uscat coboara si ramane. Acest aer este comprimat (deci incalzit) in apropiere de suprafata Pamantului, unde se aduna si creeaza o regiune de presiune relativ ridicata, la suprafata. Aerul pluteste din aceasta regiune inapoi in zona de presiune scazuta generata de aerul care se ridica, inchizand astfel ciclul. Acestea sunt fortele motrice ale ciclului hidrologic. Alte concepte precum echilibrul de energie, curentii de presiune, vijeliile, furtunile ciclonice, vanturile sezoniere, precum si clima influenteaza calitatea aerului, dar nu vor fi distruse.
avietui, gaze de sera care mentin planeta calda, realizand o temperatura medie globala peste temperatura de inghet si permitand apei sa existe sub forma lichida, o conditie necesara pentru majoritatea formelor de viata. Pentru ca umanitatea sa protejeze si sa conserve pentru generatiile viitoare aceasta resursa naturala unica, precum si alte ecosisteme, trebuie luata in considerare problema poluarii aerului, cu efecte majore la nivel local si global. In prezent exista patru directii majore in ceea ce priveste poluarea aerului: calitatea aerului, ploile acide, incalzirea globala si subtierea stratului de ozon.Epuizarea stratului de ozon este accelerata de emisiile de CFC din tuburile de spray, din echipamente de racire sau de aer conditionat, prin producerea si arderea materialelor plastice, extinctoare, solventi, sprayuri de curatire, adezivi si aerosoluri.Vaporii de apa purtati in atmosfera, prin ridicarea curentilor de convectie, transporta cantitati mari de energie si au un rol important in redistribuirea caldurii de la altitudini mai joase la cele mai ridicate si din oceane in masa de pamant continentala. Cand aerul umed se ridica, acesta se raspandeste datorita presiunii joase, la altitudini ridicate, si apoi se raceste. Daca nucleele de condensare sunt prezente sau daca temperatura este destul de scazuta, apa se va condensa pentru a forma picaturi de apa sau cristale de gheata si astfel se formeaza precipitatiile. Eliberarea caldurii latente face ca aerul sa se ridice mai sus, sa se raceasca mai mult si sa piarda mai multi vapori de apa. Ridicarea, raspandirea aerului creeaza o zona de presiune mai ridicata in varful coloanei de convectie.Aerul iese din zona de presiune ridicata si se indreapta catre zonele de presiune scazuta, unde aerul rece si uscat coboara si ramane. Acest aer este comprimat (deci incalzit) in apropiere de suprafata Pamantului, unde se aduna si creeaza o regiune de presiune relativ ridicata, la suprafata. Aerul pluteste din aceasta regiune inapoi in zona de presiune scazuta generata de aerul care se ridica, inchizand astfel ciclul. Acestea sunt fortele motrice ale ciclului hidrologic. Alte concepte precum echilibrul de energie, curentii de presiune, vijeliile, furtunile ciclonice, vanturile sezoniere, precum si clima influenteaza calitatea aerului, dar nu vor fi distruse.3)SOLUL
Resursa naturală strategică unica, reprezentată printr-o peliculă fină la suprafaţa uscatul
ui şi limitată ca intindere, constituind, de altfel suportul esenţial al peisajului; poate fi distrus rapid, fertilitatea lui putând fi refacută prin masuri adecvate, într-o perioadă de ani intregi sau chiar decenii, iar reconstrucţia ecologică a solului, odata distrus, poate necesita chiar secole si milenii.Utilizarea resurselor de sol. În diferite scopuri, mai ales în societatea industrializată, se impune cu necesitate ca orice politică de amenajare a teritoriului să fie conceputa ţinind seama de proprietaţile şi fertilitatea solului şi serviciile social-economice pe care solul le poate oferii atât societaşii prezente cât si cele viitoare, evitându-se cu orice preţ distrugerea solului, mai ales din raţiuni de ordin economic dictate de consideraţiuni pe termen scurt.
ui şi limitată ca intindere, constituind, de altfel suportul esenţial al peisajului; poate fi distrus rapid, fertilitatea lui putând fi refacută prin masuri adecvate, într-o perioadă de ani intregi sau chiar decenii, iar reconstrucţia ecologică a solului, odata distrus, poate necesita chiar secole si milenii.Utilizarea resurselor de sol. În diferite scopuri, mai ales în societatea industrializată, se impune cu necesitate ca orice politică de amenajare a teritoriului să fie conceputa ţinind seama de proprietaţile şi fertilitatea solului şi serviciile social-economice pe care solul le poate oferii atât societaşii prezente cât si cele viitoare, evitându-se cu orice preţ distrugerea solului, mai ales din raţiuni de ordin economic dictate de consideraţiuni pe termen scurt.
